Gura La Ureche

a avut mereu dreptate, mama…

pentru ca ea nu greseste niciodata. daca, de mici, ne punem mintea la contributie, mari… ajungem sa fim destepti, spunea ea. nu stiu cat de destept sunt acum, dar cu siguranta nu’s prost ca noaptea. de mici, mama ne provoca la ‘exercitii de imaginatie’. cum se face? e simplu: se ia un disc de vinyl, pentru ca tata tocmai facuse cadou familiei un pickup Atlantic de care eram foarte mandru :) Evident, pe urma au aparut discurile in familia noastra. Si se facuse chiae o colectie impresionanta, care mai mucegaieste si azi prinvreun cotlon al apartamentului, ca nu ne lasa inima sa le aruncam…

Deci, se ia un disc, se alege un clasic, nu ceva modern ca nu merge, un clasic obligatoriu, se da play si, cu ochii inchisi, se creeaza o poveste. Sunetele, dragilor, sunt fantastice. Sunt in stare sa te ridice sau sa te dea de pamant. Din fiecare sunet se poate construi un roman. Asa ca mama ne punea creierul la munca. Am ‘vazut’ cu ochii mintii sarje de cavalerie asupra forturilor galice, descoperirea Lumii Noi, caravanseraiuri cu cadane si hadambi, in fine, orice ne trecea prin minte, in situatia in care nici nu stiam prea multe despre lumea din jur, eu avand undeva la 4 anisori :) Dintre toate piesele ascultate si desfacuta intr-un milion de situatii si de scenarii, una singura ma lasa nedumerit. Ravel – Bolero. Clar, fata de alte ‘rezistente’ Boleroul poate insemna ORICE! Am vazut caravane in desert, coborarea armatei ingerilor pe pamant, mai nou imi pot imagina chiar viata lui Isus, de la nastere pana la re-nastere, o iubire pasionala care culmineaza cu un final fericit sau nu… in fine, orice… TU CE VEZI?

© 2009, Neamtu’. Toate drepturile rezervate. Adica nu da cu copy/paste, ca nu-i moral, nici legal. Pe bune!

S-a mai scris pe tema asta aici:

• bile tari
• trei litere : LOL
• azi mi-am luat inima in dinti