astenia de primavara
Asa patesc in fiecare an. Primavara ma apuca. De obicei, plec. Unde vad cu ochii, cateva zile, saptamani. Sau unde ma duce primul tren care trece prin Roman. Excaptand marfarele, evident :D Anul asta nu am avut posibilitatea, nici financiar, nici ca timp, nici chef, sincer. Asa ca stau in casa si imi plang de mila, imi fixez idea ca lumea ma uraste si ma exileaza incet dar sigur, cum ca nu mai exista pe lumea asta femei iubitoare cu ochi care sa nu minta etcetera, etcetera.
In mare, asa este. Am dreptate.
Zilele trecute ii zic sefului, asa, pe neasteptate:’ bah, eu cred ca tu esti o lalea!’ de a belit ala niste ochi… mama, mama… Eu sunt un cactus. Asta este. Initial ma gandisem ca sunt o floare care, popular, are un nume cu trimitere la capatul cu care face oua gaina… Dar, nu. Sunt un cactus. Infloresc rar si frumos, dar in restul anului sunt un ghimpos. Nu pot zice sa sunt un arici, pentru ca si aia fac sex. Chiar si cu peria, ca au voie sa greseasca :D
Asaaaa…. ca sa existe si o logica in postul asta, ca pe urma ma luati la tura ca bat campii, primavara apar puii. De gaina, de oaie, de om. E o explozie de mamici (tinere, care au uitat limba romana ‘come se dice la voi’) toate tinere, frumoase si pline de euro. Mamici batrane, urate si fara RON nu exista. Asta este concluzia pe care am tras-o dupa ce am stat ore in sir pe o banca si am privit la oameni. E ceva in starea de ‘mamica’ ce le face pe femei sa arate mai bine… mai radioase, ceea ce e bizar, pentru ca am considerat mereu ca un copil mic, care plange noaptea si nu te lasa sa dormi, care trebuie alaptat samd te face mai obosita si mai cu cearcane.
Dar, asta e cactusul, nu? De urat ce e, sta pe margine si asteapta sa infloreasca. Si pana atunci, comenteaza rautacios la adresa frumusetii :P
TU, ce esti?
© 2009, Neamtu’. Toate drepturile rezervate. Adica nu da cu copy/paste, ca nu-i moral, nici legal. Pe bune!
No TagS-a mai scris pe tema asta aici:
Categoric, pisică!
Îmi place să lenevesc(deşi foarte rar am norocul ăsta), să fiu răsfăţată(încă, se poate!) şi să-i amuz pe cei care o fac(cel puţin aşa spun ei!).
Însă, mi-ar fi plăcut să fiu o floare de colţ.
Cine ştie, poate într-o viaţă viitoare…
dupa vorba dirigintei, sunt o mimoza, ma atingi si disper (luam injectii in umeri si nu suportam sa ma atinga lumea)
un iubit mi-a zis ca sunt un trandafit, ca sa ajungi la mine tre sa te intzepi (a?)
si in rest, mi se spune ca sunt o viperaaaa (ai un venin fatal)
u- hu… deci de asta inteleg eu asa de bine starea
de cactus ce sunt:)
dar daca tot ti-ai facut o promisiune asa de “grea” acu 15 ani…ai timp berechet sa infloresti de mii de ori
Deci avem una bucata pisica lenesa in soare, care toarce daca o alinti ^^, una combinatie CIUDATA intre trandafir/mimoza/vipera (puteai sa spui din prima ca esti o urzica :P) si inca un cactus. deja ma simt ca la gradina botanica din iasi, da doamne sa mai ajung pe acolo macar o data…
Eu nu stiu ce sunt, dar sigr sunt ceva cu tepi. Cred ca sunt o floare de ciulini. As vrea sa imi spui de ce “seful” tau este o lalea, please, please :D. Nu de alta, dar ma uitam azi la niste lalele si nu am gasit nimic interesant la ele. Ceea ce nu pot spune despre….
Teo, tu nu esti ceva cu tepi. Daca esti un boboc de trandafir, cu siguranta esti modificat genetic si nu ai tepi. De ce sefu’ o lalea? Pentru ca lupta. Pentru ca, desi e subtire si usor de rupt, rezista. Pentru ca doreste sa se inalte indiferent de ce vanturi sau valuri vin. E ca o lalea, nu ca un stejar sau ca o trestie… o lalea…