Avatar – breathtakin’

Weekendul asta, sambata seara, mai exact, si-au facut pomana, din nou, Teo, Bacilu‘ si cu Nepoate sa ma scoata ‘in lume’. Mai exact, la Avatar. No, din prima, vreau sa va scpun ca am stat cu o mare frica in suflet, legata de posibilitatea ca eu sa NU percep 3D-ul. Am fost operat la ochi in frageda pruncie si, de atunci, ma bazez mai mult pe un singur ochi. Cam ca ciclopii, doar ca mult mai frumos.

In fine, cu vreo ora inainte de ora plecarii spre Bacau – asta fiind unul dintre cinematografele la care noi, romascanii, ne putem delecta privirea – am facut niste teste pe care le-am gasit pe net si, vazand ca rezultatele au fost incurajatoare, am purces, in gasca, spre cinema.

Hai sa va zic: Avatar face toti bani. Merita fiecare banut investit in el. Efectele, atat cele vizuale, cat si cele audio, sunt spectaculoase iar mesajul filmului este clar, nu intortocheat, asa cum ma asteptam. Mare atentie la ce spuneti despre Avatar: nu suport sa aud ca a fost ‘dragutel’, ‘hm, interesant’ sau alte din astea. Nu poate sa fie decat spectaculos. Probabil ca bat moneda pe chestia asta si pentru faptul ca l-am vazut 3D, ceea ce l-a ridicat mult in ochii mei. Spre deosebire de 2012…

Pe la 1.30 noaptea, prin viscol, ne indreptam spre casa, insa sub imperiul senzatiilor pricinuite de Avatar. Sincer, putine filme am vazut care sa ma fi facut sa le visez noaptea. Asta este unul dintre ele. Ca sa si inchei postarea, daca n-ati vazut inca Avatar, mergeti. Nu faceti greseala sa-l vedeti online sau la o calitate proasta, o sa va muscati mainile. Asta e genul de film pe care sa-l vezi ‘cu toate la maximum’. Sfatul meu!

Cand se termina filmul

Bre, drajilor! Nu se hexista persoana care sa nu fi belit ochii la filme! Nu? De la ‘Pe aripile vantului’ pana la “Aliens’ and beyond…

Am vazut la filme de mi-au pocnit ochii. Stiu istoria fiecarui personaj care m-a interesat (de aia l-am facut praf pe Grim legat de povestea lui Superman – no offense, bro!). Urmaresc filmele cu drag. va spun sincer, iar de la Nepoate am invatat sa si analizez filmele, cu un ochi critic. Ochiul de privitor. Nu de critic de film, ca-s departe tare de tot de a fi unul.

De cele mai multe ori, actiunea ne prinde atat de mult, incat nu mai vedem ce se intampla DUPA ce se termina filmul. Ceea ce e si normal, nu? Atat am platit, atat am vazut. Dar, totusi… DUPA ce se termina filmul, ce se intampla?

Read the rest of this entry

The happening dă’ România

Aţi văzut cu toţii filmul ăsta. The Happening. Cum, nu? E destul de vechi… În fine. În mare, natura se supără pe noi şi plantele încep să elimine în aer nuş ce substanţă care îi face pe oameni să nu mai conştientizeze frica. Şi ăştia încep să se sinucidă. Nu e nici primul, nici ultimul film pe tema asta. Concluzia? Suntem prea mulţi! Mult mai mulţi decât poate suporta planeta asta. Şi nu era nevoie de filme, ca să vedem chestia asta.

Read the rest of this entry

Una scurta – Angels And Demons

Tocmai am terminat de vazut ‘Ingeri si Demoni’. Recomand sa cititi mai intai cartea, apoi sa vedeti filmul. Postul asta nu se vrea a fi o analiza, pentru ca nu sunt critic de film, ci mai mult o confirmare a faptului ca, mai presus de orice, cuvintele pot fi indoite asa cum vrea cel care le foloseste. Am vazut, in filmul asta, cum mesajul cartii lui Dan Brown a fost modificat, la modul cel mai clar, pentru a creea o imagine cat mai buna a Bisericii. Dar, pentru ca nu vreau sa nasc polemici inutile (discutiile despre biserica si politica duc mai mereu la cearta) ma opresc aici. Cititi cartea, vedeti filmul. Trageti concluziile.

PS: punctul meu de vedere: credinta e una, biserica este alta. Deci nu ma intrebati ce am cu biserica – nu cumva nu cred in Dumnezeu? Sunt doua chestiuni diferite, nu cred ca Dumnezeu este un SRL.