Gura La Ureche

Dintre toti vecinii mei*

Este unul care, pe bune si fara sa fiu rautacios, sau ironic, este de toata treaba. Locuieste la etajul 1 al blocului. A fost plecat foarte mult timp, prin mai multe tari, ca mai toti romanii. Il aud, dimineata cum coboara scarile, usurel – sa nu deranjeze – si incepe sa faca…ceva. Orice. Ori da cu var pietrele de la intrarea in scara, ori tunde gardul viu. Sau iese, pur si simplu si mai da o matura prin fata. De cele mai multe ori e singur, pentru ca nu se asteapta sa iasa si vecinii lui dragi sa-l ajute.
Asta ar fi vara. A taiat tot ce a fost uscat in copaceii din fata blocului, a legat ramurelele rebele, a sapat putinul spatiu verde, care delimiteaza trotuarul de peretele blocului. A pus iarba si a udat-o, zilnic. Au mai rasarit si flori, cu toate ca nu cred ca planificase asa ceva. Oricum, ti-e mai mare dragul sa te uiti.

Iarna, este primul care ia o lopata in mana si arunca zapada din fata scarii. Mai trece cate unul: “Da’ ce faci, vecine?” Omul nostru se uita la el si zice, linistit: “Uite, bre, mai dau zapada asta, ca alunecam, naibii, si ne frangem vreun picior…” Cum sa nu-l iubesti? Il intreb, la un moment dat: “Bre, nea’ A., da matale chiar n-ai alta treaba? Avem om de servici, e meseria lui sa faca chestia asta!”. Logica lui m-a terminat: “Aici locuim NOI. E meseria NOASTRA!” Clar. Scurt si la obiect.

Pe planul alalalt, la el in casa, nu-l auzi. Nu da bairame, nu face chefuri. Nu asculta muzica la maxim. Dar asta nu inseamna ca e salbatec si nu-l viziteaza nimeni. E un om normal, familist. E in floarea varstei, dar are bun simt cum nu are multa lume.

Nu ma pot abtine sa fac o comparatie cu Mi’aita Cocalaru’, care, de cand e acasa, a impuscat 20 de chefuri cu manele de-am fost nevoit sa-i arunc – pe geam – borcane intregi cu apa. Si, legat de chestia asta, l-am intrebat si pe nea’ A. cam ce crede el. “Bre, Neamtule, unii is nascuti nesimtiti. Ca nesimtirea nu e o boala s-o iei pe parcurs. Te nasti cu ea si e ereditara. Copiii lui vor fi, si ei, niste nesimtiti. Si n-ai ce le face…”

Cred ca am mai fi stat putin, sa rumegam la ideea asta, dar avea de facut ordine in jurul tomberoanelor, prin care trecusera niste ‘cautatori de comori’, cu toata ceata de puradei. In 10 minute terminase deja, si tocmai venea masina de gunoi, sa incarce.

*Acest articol face parte din albumul de colecţie ”Dintre toţi vecinii mei…”, din care mai fac parte textele scrise de Everzor si Crok. Articolele au fost publicate concomitent şi vă invit, cu drag, să le citiţi şi pe celelalte două pentru a aprecia munca autorilor.

© 2009, Neamtu’. Toate drepturile rezervate. Adica nu da cu copy/paste, ca nu-i moral, nici legal. Pe bune!

Nu s-a mai scris despre asta pana acum. E prima oara, wow! Dar poti citi asta:

• Concurs de inceput de an
• Am renuntat la ftw.ro
• Ultimul tren