O, mama… dulce mama?
Deja am ajuns in situatia in care am acces la net doar cand nu au colegii de munca treaba cu SINGURUL modem de net mobil :) Asa ca, azi, am sesizat ca nu am mai scris pe blog de trei zile intregi. O perioada destul de scurta, daca ne gandim bine, dar destul delunga, incat sa fie periculoasa pentru blog.
Zilele astea au fost innebunitoare, pentru starea mea de psihic – n-am apucat sa ma bucur de laptop asa cum as fi vrut eu, starea fizica – redescopar ce inseamna febra musculara. Daca as fi facut sex, la fel as fi avut, doar ca acum am facut multe genoflexiuni si ridicari de role de bannere de 250 kg fiecare. Pentru starea mea financiara – inca e bine, tinand cont ca mai am doua milioane in portmoneu, ramasita de la ultimul salariu luat de la TV.
Am vazut ceva care, pentru o dimineata intreaga, m-a zapacit, cumva… Bacilu‘ si Teo au mersa sa-l duca pe micul Emi la camin. Acelasi camin in care, in urma cu MULTI ani, am stat si eu. Ei bine, asteptand eu, linistit in masina, sa se intoarca cei doi adulti, am vazut chestia. Stiti ca, in general, parintii isi duc copiii la camin, de manuta, zambitori, pentru ca, la urma urmei, stiu ca isi pot face treaba, constienti ca isi lasa copilul intr-un loc sigur. Ei bine, vine in tromba o Dacia rosie, se deschide portiera si coboara repezit, un copilas. Mie nu-mi sunt foarte dragi copiii, dar, parca, unele chestii nu li se fac, pur si simplu. Dupa ce a coborat copilasul, masina a plecat, foarte repede, in drumul ei. Pustachele a ramas pe loc, cu o figura de copil abandonat…
Nu stiu daca ma intelegeti. Pe langa el treceu alti copii, de mana cu AMBII parinti. El, singur in pragul portii, uitandu-se dupa masina care tocmai dadea coltul. No, ce sa zic? Sa cobor si sa-l duc eu inauntru, ca sa nu se simta abandonat? Sa incerc sa-i explic ca mamica lui se grabea sa ajunga la servici? Cum sa inteleaga un copil de camin ca mama are o cariera de care trebuie sa se preocupe, mai mult decat de propriul ei copil?
Later edit: am ajuns acasa si am timp sa pun linkurile in articol si sa adaug fotografiile. Primele poze facute de mine, cu aparatul meu :)
© 2009, Neamtu’. Toate drepturile rezervate. Adica nu da cu copy/paste, ca nu-i moral, nici legal. Pe bune!
No TagS-a mai scris pe tema asta aici:
Trackbacks & Pingbacks
-
Trackback by polimedia.us/fain/
on 25 octombrie 2009 @ 17:18
on 25 octombrie 2009 @ 
E greu sa judeci o femeie care trebuie sa se imparta intre servici, copil si treburile casei… Pe de alta parte, cred eu, sentimentele copilului sunt o chestie serioasa – asa se nasc problemele psihice de mai tarziu. Cel putin asa spun psihologii. E usor insa sa pierzi din vedere chestiile astea atunci cand timpul devine dusmanul tau. Eu… stiu bine asta!
E o chestiune de stabilire a prioritatilor. Problema e ca viitorul isi va spune cuvintul ca o consecinta a prezentului…
E foarte greu sa te imparti, serviciu, copii, mancare, curetenie. Dar fiecare judeca si face dupa cum il duce capul.
ooo..site-ul asta se imbunatateste cu poze ..asta e un lucru bun ! :)
Cand sunt mici si nu plang , copii imi sunt foarte dragi , cand cresc un pic si-ti urca in cap , imi sunt… Cat despre acel copil , nu stiu daca mama crede ca ii face rau copilului , probabil asa s-au obisnuit. Nu ca e graba sau stiu eu.
Stiu senzatia.Si eu si sora mea.Te obisnuiesti cu ideea ca parintii se grabesc si nu mai conteaza ca nu esti dus de mana.Intr-adevar, ti se face mila atunci cand vezi un copil uitandu-se cu regret…
Mamele deobicei ţin cel mai mult la copii lor , viaţa este făcută pentru naştere / trăire / copii şi moarte :) . Iar serviciul îţi omoară foarte mult timp
Bine ai revenit !!! Iti recomand dusuri calde si masaj pt febra :)si activitate (sex)
hime, multumesc de sugestii. Mai departe trebuie doar sa gasesc o partenera :D
A fost sensibil… mi-a rascolit ceva amintiri, poate si eu mi-am lasat de prea multe ori copiii sa se descurce singuri, dar regretele-s tarzii.
Doamna, se pare ca, totusi, copii dumneavoastra (unul, cel putin – cel pe care-l cunosc personal) s-au descurcat de minune. Materialul genetic isi spune cuvatntul :)