drama peretilor si a creierelor subtiri

A fost deajuns sa apara unul la TV. Chiar daca s-a intamplat cu ani in urma, Hancu ‘omul cu cutremurul’ a ramas in memoria romanilor. 

Stim cu totii cum sunt construite blocurile pre-revolutionare. Peretii sunt atat de subtiri ca o poti auzi pe vecina cea ‘buna’ cum geme sub greutatea masculuilui ei feroce. Sau cum ii spune aluia ca vecinu’ de alaturi e mai bun la pat. Doamne fereste, eu am 60 de kile si ala e luptator de greco-romane! In fine, peretii sunt subtiri. Clar, nu e nici o noutate… Peste toate, in dorinta noastra de a parea – macar – occidentali si de a locui in spatii largi, am dat cu barosul in peretii aia de nu s-au mai vazut! Asa se face ca blocurile sunt acum destul de fragile.

Ca sa revin pa primul subiect si ca se le leg intre ele, apare unu’ pe TV (eu nu stiu cine, ca mi-a zis maica-mea ca l-a vazut) si anunta un MARE CUTREMUR de paste. Il ANUNTA!! Asta mi-a adus aminte de glumitza nevinovata pe care a facut-o sefu’ pe cand lucra la radio, cand a anuntat ca la 11.45 o sa fie cutremur puternic si pe la 12.00 sunau oamenii sa intrebe daca mai vine cutremuru’ sau nu, ca stau pe afara de un sfert de ora…

Pe mine m-a trezit maica-mea intr-o dimineatza sa imi spuna sa imi pregatesc un bagaj, ceva, ca sa fiu pregatit de cutremur ca asa a auzit ea la teveu. I-am spus sa-si pregateasca EA un minim bagaj de cunostinte legate de cutremure si sa ma lase in pace sa dorm linistit.

Exista persoane care apar la radio, pe micul ecran sau in presa scrisa care nu au inteles inca ce importanta este meseria lor. Nu au inteles ca influenteaza puternic opinia publica.  Nu au inteles ca orice tampenie pe care o exprima provoaca reactii. Ca cineva chiar o sa-i ia in serios… Si mai castiga si bine, peste toate…

copy’paste-ul de azi

Pe vremea cand ‘dadeam’ in microfon la radio, ma ‘fortase’ seful / seful / seful sa preiau si emisiunea de sambata dimineata. Ma fortase e impropriu spus, cineva trebuia s-o faca si pe aia. Dat fiind ca eu nu eram intreg la minte in perioada aia am fost numit un fel de asistent al unui tip cu mare experienta in radio, care m-a invatat ca mai exista si alt stil muzical difuzabil pe radio decat rockul. Cum eu dadeam desteptarea ascultatorilor cu Rammstein in vremeai aia, la 6 dimineata, omul de care va vorbesc a avut ceva de furca cu atitudinea mea recalcitranta :D Sarmanul Iulian Tacu si-a batut capul cu mine pana cand m-a adus pe linia de plutire (radiofonic vorbind), dupa ce TOTI din imaginea alaturata s-au chinuit – pe rand – sa imni explice ca ce vrea ascultatorul e lege si ca eu sunt acolo (ala mic, inghesuit intre ‘marii’ radioului romascan) doar ca o piesa tehnica. In fine, revenind la Iulian (ala in rosu, mare si brunet si cu voce de radio fantastica, pe cuvant) avea el sambata dimineata o manie. O piesa preferata, pe care daca nu o difuza, o ascultam noi in casti pana la refuz. Si pe care o ascult si astazi cu aceeasi placere. Si pe care i-o dedic.

ps: nu am trei sefi, este unul singur, care nu mi-e sef, dat fiind ca nu lucrez PENTRU el, ci CU el. De ce apare de trei ori? Ca n-are stare si face mereu ceva nou.