Un resemnat
Circul, pe jos, prin oras, destul de rar. Cand ies dupa tigari si cand ies la munca. De fiecare data, injur, in gand. Cainii lu’ madam Anda, de exemplu. Mai ales ca-s noi, nu ma cunosc si sunt destul de agresivi, cum stau ei in fata scarii… Intr-o zi am sa-i sparg femeii un geam, presimt…
Pe urma… pe urma injur iluminatul public. Cand ies de la emisiune, e intuneric. Si trebuie sa cobor pe niste trepte, undeva, intre blocuri. Acolo merg ca orbetele, pe pipaitelea… Injur, deci…
Pe urma ii injur pe aia de se ocupa de trotuare. Romanul, pentru cei care nu-l stiu, are destule pante. Si nu chiar ‘moi’. Sunt destul de abrupte. Si trotuarele, acuma, in martie, au gheata de doua palme pe ele. Eu? Eu mi-s in putere, am echilibru destul de bun, dar mosnegutul din fata mea, ala…. ala cu ‘ajutatorul’ in mana dreapta, ala nu mai are echilibru. Nici cine stie ce calciu in ciolane. E la un pas de moarte, oricum. Mosul asta a facut 50 de metri de coborare, in cred ca, 50 de minute. Usurel, usurel, fara sa riste, pipaind, cu bastonul, centimetrii din fata… Tot gheata… Usor, isi taraie unul dintre picioare. Pipaie cu bastonul, din nou. Gheata. Aduce al doilea picior langa primul. Mai sta, putin. E greu si nu mai e tanar, de multa vreme… Si nici nu cred ca injura. E un resemnat…
© 2010, Neamtu’. Toate drepturile rezervate. Adica nu da cu copy/paste, ca nu-i moral, nici legal. Pe bune!
No TagS-a mai scris pe tema asta aici:
e trist. si cand te gandesti ca noi nu stim daca mai avem sansa ajungem ca batranelul asta…
eu zic sa nu ii plangi de mila, de cele mai multe ori ei sunt fericiti, bunicul meu, inainte sa moara, nu mai putea sa mearga bine, iarna nu iesea din curte, dar sa sti ca era OK, isi citea cartea de rugaciuni si se bucura extrem de tare cand mergea cineva in vizita la el … si nu era vorba ca era resemnat, nu… mai degraba era impacat!
Mi se pare normal ca batranii, cel putin la noi in Romania, sa fie resemnati. Uite tu de exempu, ai sa te saturi de injurat si cu timpul, constatand ca vorbesti singur, ce vei face? Nu cumva nici nu-ti va mai pasa de exemplu, de iluminat? Pentru ca la un moment dat obosesti. Sau nu mai conteaza…
:(
“mnealui cred ca are dreptate pur si siplu obosesti sa te mai plangi..la un momendat…cred
Da, e un resemnat, dar poate e mai fericit in resemnarea lui(suna nasol, dar…poate)
sanatate…
Maestre, nu te-am vazut de un car de ani (vreo 10 daca nu ma insel) iar aseara din pura intamplare te-am vazut la ai mei acasa la tv-ul lor amarat, in vizita fiind… Nu mica mi-a fost mirarea sa observ ca nu te-ai schimbat deloc, si cred cu tarie ca nici nu vrei sa se intample asta! Desi pe net te-am cautat sperand sa dau de vreun site, se pare ca nu am cautat destul. Deocamdata toate bune, multa sanatate si poate intr-o zi ne vom intalni la o cafea… apropo mai bei cafea ?
ps: ma uit si eu la batranu meu, si vad cum usor usor devine si el ca resemnatul tau, iar la randul nostru altii se vor uita la noi. Daca ajungem sa se uite altii la noi in felul asta ne putem considera norocosi !